Consider ca oamenilor le place sa spuna sau sa asculte povesti deoarece acestea ii poarta intr-un univers fictional, fantastic, deseori paralel cu realitatea, in care orice este posibil.
In primul rand, povestile se adreseaza copiilor, dar si adultilor care sunt capabili sa pastreze intacta deschiderea spre misterul lumii, sa se bucure de frumos si sa aprecieze o poveste ca pe un obiect de arta, sa se apropie de ea mai curand decat de un tratat de filozofie, caci povestea ne aduce de fiecare data in preajma miracolului si a arhitecturii subtile a sufletului. Pentru aceste apropieri, ce poarta spiritul si imaginatia departe, oamenii adora povestile din orice postura.
In al doilea rand, povestile ne invata.Spre exemplu, basmele sunt, in general, un mijloc impropriu de educatie. Povestitorii si scriitorii pornesc in drumul prin basm condusi de un fir nevazut pe care insira pretioase margele, ce formeaza un colier pilduitor pentru toti cei cu rabdare sa asculte si sa se lase vrajiti de fabuloasa lume a imaginatiei creatorului.
In concluzie, povestile sunt chei pentru un taram tainic, mistic, pe care oamenii, indiferent de varsta, sunt bucurosi sa-l exploreze.
No comments:
Post a Comment