Expozițiunea este foarte scurtă, în ritmul rapid
al nuvelei, iar tranziția către intrigă este imediată. Expozițiunea prezintă venirea lui Alexandru Lăpușneanul
în Moldova, cu ajutor turcesc, pentru a își recăpăta, cu hotărâre, tronul,
deținut în acea perioadă de Tomșa. În intrigă, în continuarea capitolului I,
protagonistul este întâmpinat de boieri trimiși de Ștefan Vodă, cu mesajul:
„Norodul nu te vrea, nici te iubește”. Lăpușneanul le răspunde cu o replică preluată
din cronicile lui G. Ureche: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu..., și voi veni
ori cu voia, ori fără voia voastră [...]; să mă întorc? Mai degrabă își va
întoarce Dunărea cursu-ndărăpt! [...] Nu mă vrea țara? Nu mă vreți voi după
câte înțeleg!”. Din acest răspuns este extras mottoul primului capitol,
deoarece are un rol important în conturarea imaginii caracterului puternic pe
care îl are Lăpușneanul, venit odată cu personalitatea istorică. În expozițiune
și intrigă se cristalizează conflictele ce vor marca evoluția personajelor.
Desfășurarea
acțiunii este marcată, în capitolul al II-lea, de șirul răzbunărilor și al
pedepselor pe care le dă Alexandru Vodă, împotriva boierilor care încercau să i
se împotrivească sau care au comis până la cele mai mici greșeli: capul unui
boier este așezat în poarta palatului, iar văduva acestuia îi spune doamnei
Rucsanda „Ai să dai sama, doamnă!”, discuție în urma căreia Ruxanda îl roagă pe
Lăpușneanul să îi cruțe pe boieri. În prima parte din capitolul al III-lea sunt
povestite evenimentele lipsite de tensiune premergătoare ospățului, ca
pregătirea acestuia și discursul de la mănăstire în care îi invită pe boieri la
palat. Acestea funcționează ca trepte în gradația acțiunii, spre pregătirea
punctului culminant.
Textul
are mai multe puncte ce pot fi considerate de maximă tensiune: momentul în care
cei 47 de boieri sunt uciși de soldații de curte ai lui Lăpușneanul, scena
descrierii piramidei din capetele boierilor uciși, așezați în ordinea rangului
și, în egală măsură, gestul lui Vodă de a oferi capul lui Moțoc mulțumii
răzvrătite, fără să pregete.
Nu este
lipsit de importanță nici episodul călugăririi domnului, sub numele de Paisie,
în urma dorinței pe care chiar acesta și-o exprimase, pentru cazul în care
boala i s-ar agrava. Deznodământul este otrăvirea lui Alexandru Lăpușneanul de
către doamna Ruxanda, greu înduplecată de îndemnurile mitropolitului Teofan și
ale lui Spancioc și Stroici, pentru a își proteja fiul și țara de amenințările
formulate.
