Google Code-in - O altfel de competiție

Google Code-in

Ce este Google Code-in și cine poate participa?

Pe scurt, Google Code-in este un program dedicat elevilor din întreaga lume cu vârste cuprinse între 13 și 17 ani inclusiv, creat de Google sub forma unui parteneriat cu numeroase organizații de tip open-source (anul acesta 25 la număr, printre care și Ubuntu, Drupal, WikiMedia) pentru a încuraja participarea în proiecte și comunități definite de licența liberă. Programul durează aproximativ 50 de zile în fiecare an, anul acesta având loc între 28 noiembrie și 17 ianuarie.

Fie că vrei să codezi (și aici vei găsi probleme de rezolvat în ce limbaj preferi: Python, C++, Java, Javascript și nu numai), fie că vrei să testezi software, fie că vrei să scrii documentație sau doar să înveți mai multe despre lumea open-source, vei găsi ceva la care ți-ar făcea plăcere să lucrezi în cadrul Google Code-in! În plus, vei cunoaște o comunitate minunată, formată atât din elevi, cât și din oameni de profesie, care lucrează la programe și servicii bine cunoscute în lumea IT. Nu ar trebui să îți faci griji cu privirea la dificultatea taskurilor oferite, căci și mentorii și ceilalti paricipanți te vor sprijini să înveți cât mai mult din această experiență.

Cum poți participa? De ce este o „competiție”?

Înscrierea și participarea sunt complet gratuite. Ai nevoie doar de un cont Google și trebuie să te asiguri că te încadrezi în intervalul de vârstă acceptat. Te poți înscrie oricând pe durata programului, nu neapărat la început.

„Alexandru Lăpușneanul” - Costache Negruzzi / Rezumat și momentele subiectului

Expozițiunea este foarte scurtă, în ritmul rapid al nuvelei, iar tranziția către intrigă este imediată. Expozițiunea prezintă venirea lui Alexandru Lăpușneanul în Moldova, cu ajutor turcesc, pentru a își recăpăta, cu hotărâre, tronul, deținut în acea perioadă de Tomșa. În intrigă, în continuarea capitolului I, protagonistul este întâmpinat de boieri trimiși de Ștefan Vodă, cu mesajul: „Norodul nu te vrea, nici te iubește”.  Lăpușneanul le răspunde cu o replică preluată din cronicile lui G. Ureche: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu..., și voi veni ori cu voia, ori fără voia voastră [...]; să mă întorc? Mai degrabă își va întoarce Dunărea cursu-ndărăpt! [...] Nu mă vrea țara? Nu mă vreți voi după câte înțeleg!”. Din acest răspuns este extras mottoul primului capitol, deoarece are un rol important în conturarea imaginii caracterului puternic pe care îl are Lăpușneanul, venit odată cu personalitatea istorică. În expozițiune și intrigă se cristalizează conflictele ce vor marca evoluția personajelor.

            Desfășurarea acțiunii este marcată, în capitolul al II-lea, de șirul răzbunărilor și al pedepselor pe care le dă Alexandru Vodă, împotriva boierilor care încercau să i se împotrivească sau care au comis până la cele mai mici greșeli: capul unui boier este așezat în poarta palatului, iar văduva acestuia îi spune doamnei Rucsanda „Ai să dai sama, doamnă!”, discuție în urma căreia Ruxanda îl roagă pe Lăpușneanul să îi cruțe pe boieri. În prima parte din capitolul al III-lea sunt povestite evenimentele lipsite de tensiune premergătoare ospățului, ca pregătirea acestuia și discursul de la mănăstire în care îi invită pe boieri la palat. Acestea funcționează ca trepte în gradația acțiunii, spre pregătirea punctului culminant.

            Textul are mai multe puncte ce pot fi considerate de maximă tensiune: momentul în care cei 47 de boieri sunt uciși de soldații de curte ai lui Lăpușneanul, scena descrierii piramidei din capetele boierilor uciși, așezați în ordinea rangului și, în egală măsură, gestul lui Vodă de a oferi capul lui Moțoc mulțumii răzvrătite, fără să pregete.

            Nu este lipsit de importanță nici episodul călugăririi domnului, sub numele de Paisie, în urma dorinței pe care chiar acesta și-o exprimase, pentru cazul în care boala i s-ar agrava. Deznodământul este otrăvirea lui Alexandru Lăpușneanul de către doamna Ruxanda, greu înduplecată de îndemnurile mitropolitului Teofan și ale lui Spancioc și Stroici, pentru a își proteja fiul și țara de amenințările formulate.

Planuri de lectură în 2016

  Poate că ți-ai pus în gând să participi la un maraton sau să iei lecții de pian în 2016, însă, cu toate acestea, lista de dorințe pentru noul an trebuie să includă și un plan de a citi mai multe cărți. Indiferent dacă alegi ficțiune, istorie, psihologie, volume biografice sau orice alt gen de carte preferi, lectura aduce cu siguranța un beneficiu enorm din punct de vedere al dezvoltării personale. În acest an, eu sper să ajung să citesc 30 de cărți, după cum am găsit rezonabil pentru cele 52 de săptămâni care urmează.

  Goodreads pune la dispoziție o platformă foarte bună care să te ajute să îți urmărești progresul în această „provocare”. Dacă dai o notă câtorva cărți și conectezi și contul tău de Facebook, vei primi o mulțime de recomandări din care să alegi. Apoi, poți căuta 2016 Reading Challenge și să îți setezi propriul obiectiv: nu uita că 50 înseamnă aproape o carte pe săptămâna și încearcă să alegi un număr realist, în acord cu ritmul tău propriu. Sigur că îți poți modifica ulterior acest număr dacă simți că nu îl vei putea atinge sau, dimpotrivă, că poți și mai mult!

„Marele Gatsby” - F. S. Fitzgerald: Comentariu și rezumat

    „Marele Gatsby”, de Francis Scott Fitzgerald, surprinde cu atenție un segment reprezentativ al societății americane, ilustrând starea de degradare morală a celor care au moștenit averi incomensurabile și duc o viață caracterizată de lux și excese. Evoluția personajelor demonstrează nu numai că cei săraci nu se pot integra într-o asemenea comunitate, dar și că și cei ce și-au câștigat o mare avere în timpul vieții, provenind din familii dezavantajate, sunt respinși. Aceste două situații sunt reprezentate de naratorul-personaj și de Jay Gatsby, personajul eponim.
    Consider că, privind opera ca portret al societății, punctul culminant este înmormântarea lui Gatsby: dintre toți oamenii care pretinseseră că îi sunt prieteni, doar Nick, omul din bibliotecă și servitorii merg la înmormântare.
    Daisy este imaginea omului bogat, care nu a muncit niciodată și pentru care povestea de dragoste cu Gatsby are o însemnătate minimă. Ea este caracterizată de ipocrizie și lașitate, iar plecarea sa din final și ușurința revenirii la Tom consolidează ideea că cercul familiilor bogate nu poate fi pătruns.
    „Marele Gatsby” este prima operă clasică americană pe care am citit-o. Pe lângă modul în care este realizat portretul colectiv, m-a impresionat și fluiditatea limbajului, care face textul accesibil și aduce acțiunea în prim-plan.